duminică, 10 iulie 2011

cine fură toată poezia din casă?

Spectaculoasă întîlnire. Soţul poet, soţia poetă, fiica poetă, fiul - după declaraţia proprie - obosit, la cei cîţiva anişori, de evenimente literare.
Vineri ne-am întîlnit din nou la Biblioteca Naţională. A fost o întîlnire cu cărţi: Asigurări de viaţă - Brumar, 2011, de Florin Hălălău şi O sută cincizeci de mii la peluze - Casa de Pariuri Literare, 2011, de Diana Iepure. În deschidere, la open mic, printre deja cunoscuţii noştri cititori, au mai citit: Cătălina Bălan - texte proprii, Victor Bucătaru - din cărţile invitaţilor noştri, iar eu - din Serban Foarţă care, tocmai în acea zi, îşi serba ziua de naştere.

În deschidere s-a vorbit mai puţin. Interesul nostru era pentru o lectură cît mai amplă. A început Diana şi a încheiat Florin.


Apoi au urmat părerile. Era simplu de observat, încă de la primele poeme citite, că poezia Dianei e mai expansivă, mai directă; iar a lui Florin mai statică, mai meditativă. Deşi a existat tendinţa - la unii vorbitori - de a considera că textele Dianei sunt mai facile, eu şi Dumitru Crudu am infirmat această afirmaţie folosind ca exemplu poemul Buncărul.
Aurelia Borzin a vorbit succint despre punctul de plecare în cărţile de mai sus, însă a fost contrazisă de Silvia Caloianu. Leo Botnaru a apreciat poezia Dianei ca fiind foarte directă.  Petru Molodiuc a vrut să ştie dacă Diana şi-a propus un anume tip de limbaj, Ion Buzu a recunoscut că l-au prins în egală măsură ambele lecturi, iar ceilalţi - în mare parte - s-au mulţumit să îi felicite.
Aş mai adăuga doar că în familia poeţilor, nu doar că nu se scrie la fel, dar nu sunt nici antagonici. O împletire frumoasă a unei Diane expansive, feminine, volubile; perfect echilibrată de aşezarea meditativă a responsabilului soţ.

Ne vedem pe 22 iulie la o întîlnire, de data asta nu doar cu cuvîntul, ci şi cu imaginea: Victor Bucătaru!

Un comentariu:

  1. "eu", "eu", da' şini "eu", că nu semnează nimi textu' şî-i mai bun dicît di obicei...?

    RăspundețiȘtergere