Vineri, 24 octombrie, vă așteptăm la Cenaclul Republica, Biblioteca Centrală a BM, la o întâlnire cu poezia Feliciei Green.
Felicia Green (n.1995), raionul Criuleni, a studiat filosofie la Chișinău și la București.
Scrie poezie și proză. Frecventează Atelierul de scriere Vlad Iovița, condus de Dumitru Crudu.
A publicat poezie și cronică în Revista Timpul din România, ediția din Republica Moldova.
Cât și în Planeta Babel, Haimanale literare.
Așa nu se mai poate (Ed. Prut în colaborare cu Ed. Univers educațional) reprezintă debutul ei literar.
Scrie poezie și proză. Frecventează Atelierul de scriere Vlad Iovița, condus de Dumitru Crudu.
A publicat poezie și cronică în Revista Timpul din România, ediția din Republica Moldova.
Cât și în Planeta Babel, Haimanale literare.
Așa nu se mai poate (Ed. Prut în colaborare cu Ed. Univers educațional) reprezintă debutul ei literar.
Dumitru Crudu spune despre volumul Feliciei:
„Poezia Feliciei din cartea ei de debut o citește cu pulsul întețit, cu gura uscată, cu părul din cap ridicat topor, atins de fiecare cuvânt din acest volum, atins de fiecare vocabulă, atins de mărturisirile pe care le face aici atât de franc. Sinceritatea e totală. E sinceritatea unui om neiubit de cei din familia sa. Neiubit de iubitul de mai târziu, care se poartă cu ea cum s-a purtat tatăl ei cu mama ei. E o carte despre neiubire. Animalele pe care le evocă în aceste pagini- pisici, câini, iezi, capre- nu sunt nici ele iubite. Fără să vrei, chiar și dacă autoarea nu va face ea această paralelă, găsești similitudini între cum nu au fost aceste animale crescute doar pentru a fi tăiate și fata care avea grijă de ele. Poate doar ea singură le-a iubit. Sau poate nici ea. Soarta ei seamănă cu soarta lor. Lumea din această poezie este de un tragism sfâșietor. Asta se întâmplă în satele noastre dacă ieșim din Chișinău și din turnul nostru de fildeș. E o poezie cutremurătoare. Consider că această carte ar putea să schimbe percepția asupra spațiului idilic rural. La sat nu s-a născut doar veșnicia, ci și tragedia. Iar această tragedie o expune poeta în acest volum excepțional.”
„Poezia Feliciei din cartea ei de debut o citește cu pulsul întețit, cu gura uscată, cu părul din cap ridicat topor, atins de fiecare cuvânt din acest volum, atins de fiecare vocabulă, atins de mărturisirile pe care le face aici atât de franc. Sinceritatea e totală. E sinceritatea unui om neiubit de cei din familia sa. Neiubit de iubitul de mai târziu, care se poartă cu ea cum s-a purtat tatăl ei cu mama ei. E o carte despre neiubire. Animalele pe care le evocă în aceste pagini- pisici, câini, iezi, capre- nu sunt nici ele iubite. Fără să vrei, chiar și dacă autoarea nu va face ea această paralelă, găsești similitudini între cum nu au fost aceste animale crescute doar pentru a fi tăiate și fata care avea grijă de ele. Poate doar ea singură le-a iubit. Sau poate nici ea. Soarta ei seamănă cu soarta lor. Lumea din această poezie este de un tragism sfâșietor. Asta se întâmplă în satele noastre dacă ieșim din Chișinău și din turnul nostru de fildeș. E o poezie cutremurătoare. Consider că această carte ar putea să schimbe percepția asupra spațiului idilic rural. La sat nu s-a născut doar veșnicia, ci și tragedia. Iar această tragedie o expune poeta în acest volum excepțional.”
Moderatoare: Moni Stănilă
Vă așteptăm!
Pagina evenimentului AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu