Asigurări de viaţă
Florin Hălălău a dedicat „Asigurări de viaţa”, volumul său de poezie editat recent la „Brumar”, memoriei tatălui său, „de la care am prins gustul literaturii”. O carte care se încheie cu poemul ce dă numele cărţii, „Asigurări de viaţă”, text care cred că a fost scris tot cu gîndul la cel care i-a transmis... microbul literaturii. „Asigurări-le de viaţă” ale lui Florin Hălălău sînt de două feluri: (I) textualiste şi (II) existenţiale. Florin Hălălău îşi ţine prea din scurt textele, le controlează prea mult, scriind o poezie cu uşile închise, încuiate din interior, poemele sale stînd „între coperţi / ca între ziduri” („Colţ rupt de jurnal”). Deşi de obicei e formată din (foarte) puţine cuvinte, poezia lui Florin Hălălău poate fi descifrată în mai multe feluri. E exact ca-n manifestul număoftikismului, unde textul e scris – succint şi concentrat, cu cît mai puţine cuvinte – pentru a nu uita starea, anturajul, evenimentul, cauza, locul întîmplării, etc. – pentru a nu uita! Dar aceste „formule” poetice foarte atent şlefuite conţin, dospesc, dosesc, ascund „chestii” nebănuite la prima vedere/lectură. Aşa – număoftikiste – par a fi textele lui Florin Hălălău, de la „Vina” la „Cercul”, „Amprenta”, „Fata Morgana” şi mai ales „Asigurări de viaţă”, care pentru autor e infinit mai mult decît pentru cititor, poemul asigurînd un moment de neuitat din viaţa familiei lui. Exact aici e punctul forte al poetului Florin Hălălău – în poezia existenţialistă, poezia stărilor şi a imortalizării unor momente puternice din viaţă, poezii pe care Florin mereu ştie cum să le încheie, unde să le oprească, deşi de multe ori cititorul rămîne curios ce-a mai fost după ce poetul pune punctul. Şi poeziile textualiste îi reuşesc lui Florin, nu el e problema, ci procedeul, care a cam fost fumat de poeţii „optzecişti”, maeştri în domeniu, de la Gheorghe Iova şi Bogdan Ghiu la Nichita Danilov, Ion Mureşan sau Matei Vişniec. „Incizia”, ars poetica lui Florin Hălălău, ne dezvăluie lupta dintre textualism şi existenţialism din poeziile sale, poetul luptîndu-se cu textul tăind cuvintele cu un cuţit. Poemele mele preferate din volum („Copiii lumii doresc pacea”, „Chişinău cu sufletul la gură”, „Al şaselea simţ”) mă încurajează să cred că pînă la urmă învinge viaţa, asigurarea de viaţă are rost, are efect, are putere, iar textualismul e doar un procedeu literar care susţine „miezul” substanţei despre care citim în „Incizia”.
„Asigurări de viaţă” e o carte subţire – la propriu, fireşte! – de 54 de pagini cu tot cu „Cuprins”, dar care conţine foarte multă viaţă („am toată viaţa înainte / toată moartea”), e ca o substanţă foarte concentrată şi puternică ţinută într-un recipient foarte mic, ca un parfum pe care fiecare cititor îl simte altfel, în concordanţă cu propriile trăiri şi propria biografie şi chiar bibliografie.
Florin Hălălău, „Asigurări de viaţă”,
Ed. Brumar (colecţia „Poeţi români contemporani”),
Timişoara, 2011
