miercuri, 23 octombrie 2013

Un spațiu blând... cu Alexandru Cosmescu

Vinerea asta la Republica, Alexandru Cosmescu va avea o lectură din volumul Un spaţiu blând, care mă primeşte cum m-ar îmbrăţişa.

Îl cunoașteți pe Alex, luptând cu fularul lung de la gât, cu o geantă plină de cărți, cu cărți de joc în buzunar. Cu mâinile care scriu, care îți pot lua ușor durerea de cap și cu care-ți prezice viitorul.

Un spaţiu blând, care mă primeşte cum m-ar îmbrăţişa e o carte așteptată. Ne vom bucura de ea împreună. Vineri, 25 octombrie, 18.15.


Un text de Emilian Galaicu-Păun despre AICI.

Prezentarea volumului pe site-ul editurii AICI.

Pagina event-ului pe fb AICI.

luni, 14 octombrie 2013

Riduri - Mihail Vakulovski

riduri

timpul trece în favoarea noastră
țipă
la sportive
antrenorul echipei naționale de handbal feminin da’ fetele știu

ah
cît de convinse sînt fetele

că timpul trece împotriva lor

dar antrenorul știe că nu poți intra de două ori în același rîu și nu vrea să iasă din apă
cere time out și țipă la elevele sale:
Timpul trece în favoarea noastră!

Timpul trece în favoarea noastră!

timpul te trece de pe malul pe care scrie „viață“ pe celălalt mal
despre care știm că
acolo sînt cei care nu mai există și cam atît


 car 

  mine

vreau un cîine
tu zici: cînd vom avea casă, iubire
și‐l vom putea ține în curte
și te grăbești la lucru
ascult russkii rock
și ridic haltere
mă uit la filme rusești vechi
citesc și traduc scriitori ruși contemporani te întorci obo de la lucru
cîinele nostru
și‐a aprins o marijuana
s‐a ras pe cap pînă la sînge
și așteaptă
să ne cumpărăm casă
cu curte
motănașul nostru toarce liniștit
în căpița cu fîn din casa cu grădină și curte și visează că locuim la bloc și n‐avem cîine 

17 octombrie, ora 16:00, la Biblioteca Ştefan cel Mare.

18 octombrieora 18:00 la Republica.


duminică, 13 octombrie 2013

Acest copac tăcut - un rondel superb de Alexe Rău


ACEST  COPAC  TĂCUT

Acest copac tăcut îmi este frate
Căci el din trupul tatei-a răsărit
Iar de există viață după moarte
El poate fi chiar tata înfrunzit

Către mormânt venit-am de departe
Și când o floare-n păr mi s-a-ncâlcit
Am zis că-acest copac îmi este frate
Căci el din trupul tatei-a răsărit

Iar trupul tatei cel atins de moarte
Tot într-un pom fu pus la odihnit
Trăim sub florile pomului frate
Iar pomul-tată casă ni-e-n pământ

Acest copac tăcut îmi este frate

PS: Alte texte din scherzo pentru regele franţei găsiţi AICI

luni, 7 octombrie 2013

Cum a fost la lansare - În gura foametei

Când a început cenaclul, ne-a cam pierit inima. Ori frigul, ori anunţata sărbătoare a vinului, ori ambele, au speriat publicul, care a fost mai restrâns ca de obicei.

Însă, ca orice profesionişti, nu ne-am lăsat intimidaţi. Nici măcar de absenţa nemotivată a lui Octavian Ţâcu, care trebuia să prezinte cartea. Nu ştim ce s-a întâmplat, sperăm că e sănătos. E pentru prima dată când lipseşte în calitate de vorbitor la un eveniment Republica, aşa că având în vedere dragostea lui pentru istorie şi importanţa cărţii lansate, suntem convinşi că a avut un motiv serios. Departe de noi gândul că a devenit mai scump la vedere din pricina drumului său promiţător în politică.

Vladimir Lorcenkov nu a ajuns să îşi ridice diploma, însă a lipsit motivat şi anunţat, aşa că îl vom întâlni la un ceai.

Au vorbit Ion Xenofontov, Dumitru Crudu şi Alexandru Vakulovski. Iar o lectură de calibru a fost făcută de Petru Hadârcă, directorul Teatrului Naţional, care nu s-a lăsat intimidat nici de frig, nici de sărbători, nici de publicul nu foarte numeros. A citit excepţional, transpunându-ne în pielea unui mărturisitor din carte.



Doamna Raisa ne-a oferit un ceai cald, iar Alexandru a provocat lumea la un vin.

A ieşit foarte frumos, am rămas fără nici o carte, am avut parte de reacţii POZITIVE în presă. Şi am uitat repede că am fost puţini. Mai ales, cum e vorba, puţini, dar buni.

Sergiu Bacalov, antonean şi el, cu mărturia bunicii în carte, ne-a spus câteva lucruri interesante despre genealogia Vakulovskienilor.

Spre final am încercat, pe cât posibil, să îi lămuresc Nataşei Baltagă istoricul apariţiei acestei cărţi.

PS: Fotografii de la Republica AICI






joi, 3 octombrie 2013

Memoriei strămoșilor și victimelor foametei anilor 46-47

Am fost la Antonești, am trecut prin cimitir, la mormântul tatălui meu, Alexei Vakulovski, apoi la cimitirul cu gropile comune ale celor decedați în timpul foametei. La cruce sunt plăci cu numele lor. Nu știu dacă sunt chiar toți. Parcul e frumos, doar că sunt hârtii de la înghețată, ciocolată, biscuiți pe jos... Aici ne-am rugat. 

Alexei Vakulovski ar fi făcut azi 64 de ani. Ne vom aminti de el, de cei decedați în timpul foametei și de supraviețuitori mâine, la Biblioteca Națională.








Pagina eventului pe Fb aici.