Tatuaje Tiuk de Mihail Vakulovski despre (cartea lui) Florin Hălălău

Asigurări de viaţă

Florin Hălălău a dedicat „Asigurări de viaţa”, volumul său de poezie editat recent la „Brumar”, memoriei tatălui său, „de la care am prins gustul literaturii”. O carte care se încheie cu poemul ce dă numele cărţii, „Asigurări de viaţă”, text care cred că a fost scris tot cu gîndul la cel care i-a transmis... microbul literaturii. „Asigurări-le de viaţă” ale lui Florin Hălălău sînt de două feluri: (I) textualiste şi (II) existenţiale. Florin Hălălău îşi ţine prea din scurt textele, le controlează prea mult, scriind o poezie cu uşile închise, încuiate din interior, poemele sale stînd „între coperţi / ca între ziduri” („Colţ rupt de jurnal”). Deşi de obicei e formată din (foarte) puţine cuvinte, poezia lui Florin Hălălău poate fi descifrată în mai multe feluri. E exact ca-n manifestul număoftikismului, unde textul e scris – succint şi concentrat, cu cît mai puţine cuvinte – pentru a nu uita starea, anturajul, evenimentul, cauza, locul întîmplării, etc. – pentru a nu uita! Dar aceste „formule” poetice foarte atent şlefuite conţin, dospesc, dosesc, ascund „chestii” nebănuite la prima vedere/lectură. Aşa – număoftikiste – par a fi textele lui Florin Hălălău, de la „Vina” la „Cercul”, „Amprenta”, „Fata Morgana” şi mai ales „Asigurări de viaţă”, care pentru autor e infinit mai mult decît pentru cititor, poemul asigurînd un moment de neuitat din viaţa familiei lui. Exact aici e punctul forte al poetului Florin Hălălău – în poezia existenţialistă, poezia stărilor şi a imortalizării unor momente puternice din viaţă, poezii pe care Florin mereu ştie cum să le încheie, unde să le oprească, deşi de multe ori cititorul rămîne curios ce-a mai fost după ce poetul pune punctul. Şi poeziile textualiste îi reuşesc lui Florin, nu el e problema, ci procedeul, care a cam fost fumat de poeţii „optzecişti”, maeştri în domeniu, de la Gheorghe Iova şi Bogdan Ghiu la Nichita Danilov, Ion Mureşan sau Matei Vişniec. „Incizia”, ars poetica lui Florin Hălălău, ne dezvăluie lupta dintre textualism şi existenţialism din poeziile sale, poetul luptîndu-se cu textul tăind cuvintele cu un cuţit. Poemele mele preferate din volum („Copiii lumii doresc pacea”, „Chişinău cu sufletul la gură”, „Al şaselea simţ”) mă încurajează să cred că pînă la urmă învinge viaţa, asigurarea de viaţă are rost, are efect, are putere, iar textualismul e doar un procedeu literar care susţine „miezul” substanţei despre care citim în „Incizia”.

            „Asigurări de viaţă” e o carte subţire – la propriu, fireşte! – de 54 de pagini cu tot cu „Cuprins”, dar care conţine foarte multă viaţă („am toată viaţa înainte / toată moartea”), e ca o substanţă foarte concentrată şi puternică ţinută într-un recipient foarte mic, ca un parfum pe care fiecare cititor îl simte altfel, în concordanţă cu propriile trăiri şi propria biografie şi chiar bibliografie.

Florin Hălălău, „Asigurări de viaţă”,

Ed. Brumar (colecţia „Poeţi români contemporani”),

Timişoara, 2011

vineri, 8 iulie, o familie de scriitori :)

despre întîlnirea cu Oleg Carp

aici - o prezentare în timpul.

si cronica lui cristi mariuţă

Vineri, 14 iunie, la Biblioteca Naţională, s-a desfăşurat cea de-a treia şedinţă a cencaclului ”Republica”, şedinţă dedicată lui Oleg Carp, care ne-a citit un fragment din romanul său ce trebuie să apară în curînd.

Ca şi la primele două şedinţe, au fost mulţi oameni, în jur de douăzeci, printre care Moni Stănilă cu Alexandru Vakulovski; Dumitru Crudu cu cei de la Vlad Ioviţă, Iulian Ciocan şi cîţiva reprezentanţi din redacţia ziarului ”Timpul”.

Am început şedinţa cu tradiţionalul open-mic, în care au citit: Moni Stănilă - poemul ”Tomeşti”; Ecaterina Bargan - un poem de Matei Călinescu; Ion Buzu, Alexandru Vakulovski - poemul ”Cum mi-am pierdut minţile”; Valerian Ciobanu şi Nina Caraman.

A urmat lectura lui Oleg Carp, prezentat publicului de Alexandru Vakulovski.

După o pauză de ţigară şi cafea, ne-am întors cu toţii în sală unde a urmat discuţia pe baza fragmentului citit anterior. Dumitru Crudu a menţionat că folosirea procedeului de substituire a umilului cu înaltul, folosirea unui limbajului relevant cu efecte comice au avut o consecinţă benefică asupra fragmentului,adăugînd că vede în stilul de a scrie a lui Carp o influienţă a lui Henry Miller. Iulian Ciocan a zis că textul este construit pe baza unei stări de spirit, nu a unei naraţiuni, şi asta face ca el să fie greu pentru cititorii fără experienţă, adăugînd că nutreşte speranţe că romanul va fi unul bun deoarece vede în Oleg Carp un prozator promiţător. Moni Stănilă a menţionat că textul e un amestec de genuri literare, pare a fi un poem în proză, dar şi o proză lirică. La observaţia lui Iulian Ciocan, legată de cotidian, Moni a precizat că acesta nu există, iar acolo unde se regăsesc factori ai cotidianului, nu sunt bine-definiţi.

A fost fain, a fost interesant, şi va mai fi încă pentru că în şedinţa următoare din data de 8 iulie îi avem pe invitaţi pe Diana Iepure şi Florin Hălălău.

Vă aşteptăm la ”Republica”!

o întîlnire cu oleg carp

cum a fost

cronica de cristi mariuta

Iată-ne la cea de a doua şedinţă a cenaclului ”Republica”, care s-a desfăşurat pe data de 10 iunie în una din sălile blocului doi al Bibliotecii Naţionale. Ca şi la prima şedinţă, au fost foarte mulţi participanţi, multă lume cunoscută, printre care: moderatorul cenaclului Moni Stănilă împreună cu Alexandru Vakulovski, Andrei Burac, Vladimir Beşleagă împreună cu soţia sa, Dumitru Crudu împreună cu tinerii de la ”Vlad Ioviţă”, reprezentanţii grupului ”HumanZone”: Hose Pablo şi Victor Ţvetov; şi nu în ultimul rînd, invitatul nostru special, Iulian Ciocan, care şi-a lansat de curînd noul său roman ”Tărîmul lui Saşa Kozak”.

A doua şedinţă a cenaclului a coincis cu ziua de naştere a poetei Ecaterina Bargan, aşa că, în afară de ceai şi cafea am avut parte şi de nişte plăcinte foarte gustoase.

Am început cu open-mic în care au citit: Moni Sănilă - un fragment din ”În gura foametei” de Alexei Vakulovski; Dumitru Crudu - un fragment dintr-o proză de a sa; Alexandru Vakulovski - un poem de Cosmin Perţa; Ecaterina Bargan, Ion Buzu şi Nina Caraman.

Apoi a urmat o discuţie asupra romanului lui Iulian Ciocan, discuţie lansată de Vladimir Beşleagă, care a menţionat că nu mai vrei să trăieşti după ce citeşti romanul, într-atît e de crud şi fără umor. Aici a fos contrazis de Alexandru Vakluovski care a spus că a rîs mult citindu-l pe Ciocan, iar Moni a adăugat că romanul nu este lipsit de umor, însă are un umor negru. Andrei Burac a adăugat că vîrsta cititorilor face diferenţa în interpretarea textului. Au urmat o serie de comentarii a lui Vladimir Beşleagă care au stîrnit polemici şi zîmbete.

Oricum, discuţiile au stîrnit dorinţa auditoriului de a lectura romanul.

Către sfîrşitul şedinţei, Iulian Ciocan,  ne-a citit un fragment din romanul proaspăt-apărut, după care, doamna Raisa Melnic ne-a mulţumit pentru prezenţa numerosă şi şi-a exprimat admiraţia faţă de creaţia lui Iulian Ciocan.

A fost o şedinţă faină, amuzantă, cu mulţi oameni interesanţi, şi nu a fost ultima.

Vă aşteptăm vineri, 24 iunie, la o nouă şedinţă a cenaclului ”Republica”.

cum a fost

povestim mai întîi în imagini. urmează cronica

secvenţă la open mic

iulian ciocan si vladimir besleaga

vlad iovita

dumitru crudu şi alexandru vakulovski

discuţii

andrei burac

si un filmuleţ din final

pînă să ne vedem - iulian ciocan la praga

ne întîlnim vineri la:

cronică: mugur grosu la republica

de Cristian Mariuta

Vineri, pe 27 mai am dat startul cenaclului ”Republica”. Întâlnirea a avut loc în scuarul din spatele bibliotecii naţionale ”Vasile Alecsandri”. La eveniment au fost prezente în jur de 25 de persoane printre care: moderatul cenaclului, Moni Stăniă; invitatul ei permanent, Alexandru Vakulovski; Dumitru Crudu împreună cu tinerii de la atelierul de scriere creativă ”Vlad Ioviţă”; directorul bibliotecii Alexandru Rău, doamna Raisa Melnic, Iulian Ciocan, şi nu în ultimul rând invitatul nostru special, Mugur Grosu.

Directorul bibliotecii, d-l Rău a luat primul cuvântul, ne-a salutat şi a vorbit despre instituţia pe care o administrează şi despre cenaclul ”Mioriţa” care se ţinea cândva aici, după care Moni ne-a explicat semnificaţia denumirii cenaclului ”Republica”. Apoi a urmat o jumătate de oră de open-mic în care au citit Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski, Dumitru Crudu, Valerian Ciobanu, Nina Caraman, Ecaterina Bargan iar Sergiu Terinte ne-a cântat. A urmat apoi Mugur Grosu. Acesta şi-a început lectura cu texte din volumul său de debut ”Haltera cu zurgălăi”(2001, ed. Pontica. Mugur a continuat cu texte inedite din ciclul experimental ”Tratament traumagic” care speră el să intre într-un volum care ar cuprinde texte scrise in decurs de 15 ani şi s-ar numi ”Grossomodo”. După lectură a urmat discuţia pe baza textelor. Dumitru Crudu a remarcat că poemele lui Mugur oscilează între liric şi epic şi că această e o latură pozitivă a lor. Alexandru Vakulovski a adăugat că textele lui Mugur sunt asemenea unor piese de jazz: cu refren şi improvizări. Iulian Ciocan l-a întrebat pe Mugur despre ”Femeia colaterală”, personajul unuia din poeme, astfel încălcând regula de aur a cenaclului Euridice cu care era familiarizat autorul şi anume că cel care citeşte nu are voie să vorbească despre textele sale sau să le apere dând explicaţii.

Apoi l-am iscodit cu toţii pe Mugur cu diverse întrebări  şi ne-am împărtăşit impresii. Dumitru Crudu a remarcat rolul decisiv al lui Mugur Grosu în rezolvarea problemei legate de expulzarea lui Alexandru Vakulovski din România. Cam aşa a arătat prima şedinţă a cenaclului nou-născut. Cei care n-aţi venit, aţi pierdut multe... dar nu totul. Peste 2 săptămîni, în data de 10 iunie, va avea loc următoarea şedinţă a cenaclului în care îl vom avea ca invitat special pe Iulian Ciocan care lansează un nou roman.

Ne vedem la Republica.

poze de la inaugurarea republicii

mai pe la început.

oleg carp zîmbeşte, sandu macrinici citeşte

 terente, ultimul la open mic, a tras un cîntec

iulian ciocan - gîndeşte

a ajuns şi fix. pe zid.

cerc / cenaclu

cine mai doreşte?

cerc / cenaclu

eu flancată de dl dr Alexe Rău şi de Dumitru Crudu

mugur serios ca un poet.
Foto: Alexandru Vakulovski