Cenaclul Republica vă invită vineri, 28 iulie, ora 18.00, la Biblioteca Centrală, la o dublă lansare de carte.
Două cărți cu totul cutremurătoare despre istoria recentă de la noi (Demascarea sau Taina porților zăvorâte, de Gherasim Păduraru) și din Ucraina (Războiul mi-a luat tot, antologie realizată de Dumitru Crudu).
Gherasim Păduraru - Demascarea sau Taina porților zăvorâte
Memorialistică
Preotul Gherasim Păduraru s-a născut pe 3 martie 1922, în s. Roșieticii Vechi, r-nul Florești. A făcut școala de contabilitate din Chișinău, iar după ocupația sovietică a Basarabiei, a lucrat la un centru de colectare a cerealelor. În 1942, a fost înrolat în Armata Română. Anii 1944-1946 i-a petrecut în șase lagăre de prizonieri de război din URSS, reușind să evadeze din lagărul din Baku. A trăit ca fugar până în 1947, când a devenit preot în Moldova. Din 1948, a slujit la Biserica „Sf. Dumitru” din Chișinău. Pentru că predicile sale umpleau biserica până la refuz în fiece duminică, a fost numit „Ioan Gură de Aur al Moldovei”. Totodată, persecuțiile asupra lui s-au întețit, a apărut și un film în care era denigrat, iar lupta pentru a-l reduce la tăcere s-a dus pe toate fronturile, inclusiv în propria casă. În 1953, a fost înlăturat din preoție pe motiv că ar fi fost bolnav psihic, după care KGB-ul i-a propus să i se vândă în schimbul libertății. Pentru că a refuzat, în 1959, a fost condamnat pentru parazitism la doi ani de închisoare. În 1962, a fost „vindecat” de infarct cu droguri, devenind nacoman. A fost băgat la ospiciu, fiind părăsit de cei mai apropiați oameni și blamat de tot clerul. Ulterior, a renunțat la droguri și s-a recăsătorit, pierzând dreptul de a mai fi preot. A suferit alte patru atacuri de cord și a s-a stins din viață la 16 ianuarie 1983.
Gherasim Păduraru - Demascarea sau Taina porților zăvorâte
Memorialistică
Preotul Gherasim Păduraru s-a născut pe 3 martie 1922, în s. Roșieticii Vechi, r-nul Florești. A făcut școala de contabilitate din Chișinău, iar după ocupația sovietică a Basarabiei, a lucrat la un centru de colectare a cerealelor. În 1942, a fost înrolat în Armata Română. Anii 1944-1946 i-a petrecut în șase lagăre de prizonieri de război din URSS, reușind să evadeze din lagărul din Baku. A trăit ca fugar până în 1947, când a devenit preot în Moldova. Din 1948, a slujit la Biserica „Sf. Dumitru” din Chișinău. Pentru că predicile sale umpleau biserica până la refuz în fiece duminică, a fost numit „Ioan Gură de Aur al Moldovei”. Totodată, persecuțiile asupra lui s-au întețit, a apărut și un film în care era denigrat, iar lupta pentru a-l reduce la tăcere s-a dus pe toate fronturile, inclusiv în propria casă. În 1953, a fost înlăturat din preoție pe motiv că ar fi fost bolnav psihic, după care KGB-ul i-a propus să i se vândă în schimbul libertății. Pentru că a refuzat, în 1959, a fost condamnat pentru parazitism la doi ani de închisoare. În 1962, a fost „vindecat” de infarct cu droguri, devenind nacoman. A fost băgat la ospiciu, fiind părăsit de cei mai apropiați oameni și blamat de tot clerul. Ulterior, a renunțat la droguri și s-a recăsătorit, pierzând dreptul de a mai fi preot. A suferit alte patru atacuri de cord și a s-a stins din viață la 16 ianuarie 1983.
Războiul mi-a luat tot
(Scriitorii ucraineni față în față cu războiul)
(Scriitorii ucraineni față în față cu războiul)
O cutremurătoare antologie de interviuri, pagini de jurnal, răspunsuri la anchete și poezii, realizată de Dumitru Crudu. O carte care ne ajută să înțelegem tragedia de lângă noi.
Invitați: Pavel Păduraru, Dumitru Crudu, Alexandru Vakulovski
Moderatoare: Moni Stănilă
Moderatoare: Moni Stănilă
