joi, 23 aprilie 2015

Lansare: Victor Țvetov, În lipsa unor lucruri importante

Un volum pe care îl așteptăm de multă vreme va fi lansat la Cenaclul Republica.


În lipsa unor lucruri importante a apărut la Casa de Editură Max Blecher în acest an, cu o prefată de Dumitru Crudu și câteva observații pe coperta a patra semnate de Alexandru Vakulovski și de Constantin Acosmei:
„«Nimic deosebit de semnalat», notează în registrul său (poetic) Victor Țvetov. În spatele acestei formule se ascunde, însă, un apetit pentru realitate (inclusiv virtuală) și o bună digestie a cotidianului, căci și greața poate fi un semn de sănătate... (Anti)eroul e un beatnic întors, care nu mai sloboade nici un Howl, doar cel mult „un răcnet într-o pernă”; nu mai urcă în Greyhound, ci în microbuzele sovietice, care fac legătura între oraș și sat. Pe această navetă între „oficiul de la job” și „acasă la ai săi” se sprijină echilibrul cărții.”
- See more at: http://www.cartepedia.ro/carte/fictiune-literatura/poezie-2/victor-tvetov/in-lipsa-unor-lucruri-importante-34469.html#sthash.KQmcbRV6.dpuf

Ce au avut de spus Dumitru Crudu și Alexandru Vakulovski veți afla la lansare, unde cei doi, alături de Ion Buzu, vor prezenta volumul.

Moderează Moni Stănilă

O carte care, suntem convinși, va avea o receptare excelentă pe ambele maluri ale Prutului.

Republica se bucură să fie prima care va lansa acest volum de poezie.

Vă așteptăm!


Pagina eventului AICI și un poem de încălzire:

pe lângă nervii aruncaţi în mine
dintr-o mitralieră

pe lângă nervii aruncaţi în mine dintr-o mitralieră
în seara de 23 am nimerit într-un accident cu microbuzul care
mă ducea în sat
nimic important
am dat un cap de scaunul din faţă am auzit înjurături o bătaie
între şoferi
mutre vajnice şi-au făcut prezenţa
şi totul a fost dozat atât cât să nu-mi fie rău
victor ce ai e doar al tău
am mai mers vreo 4 kilometri în linişte doar motorul
şi muzica din urechea dreaptă
mi-am zis câte un accident pe seară să dau un cap de scaun şi
unul de sticlă
atât cât să mă trezească
şi liniştea de după sub o plapumă
am stat la masă apoi întins pe covor
m-am întrebat cum e să stai câteva zile aşa nemişcat

nu o să mă crezi niciodată

şi doar o să rămân cu inima dată printr-un chopper

marți, 31 martie 2015

Bogdan-Alexandru Stănescu la Republica

Bogdan-Alexandru Stanescu vine la Cenaclul Republica cu ultima sa carte de poezie: anaBASis, apărută la Cartea Românească, 2014.

Întâlnirea va fi realizată cu sprijinul ICR Chișinău.

Siteul Polirom ni-l prezintă astfel: "Bogdan-Alexandru Stanescu (n. 1979) scrie cronica literara saptaminal, de vreo 15 ani. A debutat in Ziarul de Duminica, a colaborat constant cu revistele Luceafarul, Adevarul literar si artistic, Suplimentul de cultura si Ziua literara. In prezent este cronicar literar al revistei Observator cultural si coordonator al colectiei de literatura universala Biblioteca Polirom. A publicat un volum de corespondenta cu Vasile Ernu (Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, Polirom, 2010), un volum de versuri (Apoi, dupa batalie, ne-am tras sufletul, Cartea Romaneasca, 2012) si unul de eseuri critice (Enter Ghost. Scrisori imaginare catre Osip Mandelstam, ART, 2013).
A tradus un volum de corespondenta James Joyce (Draga Nora, ART, 2013), un roman de Alberto Manguel (Toti oamenii sunt mincinosi, Baroque Books & Arts, 2012) si un volum semnat de Howard Mittelmark si Sandra Newman (Cum sa NU scrii un roman, Baroque Books & Arts, 2014). Este doctor in literatura din 2012, cu o teza despre Emil Botta. Este cofondator al Festivalului International de Literatura de la Bucuresti. Traieste in capitala, alaturi de sotie, cei doi copii, Marc & Sara-Iudit, si doua pisici. Nu doarme destul."

Vă așteptăm!


Un poem de BAS AICI
Prezentarea volumului Apoi, dupa batalie, ne-am tras sufletul
Prezentare anaBASis
Pagina evenimentului pe Fb AICI



miercuri, 11 martie 2015

Zidul de Hârtie (Suceava) la Republica

Joi, 12 martie, 18.30, vă așteptăm la Cenaclul Republica pentru o întâlnire cu doi poeți de peste Prut, din gruparea literară Zidul de Hârtie, Suceava. Lectură din cărțile:
Florin Dan Prodan - Poeme și note informative despre eroi și morminte (2014)
Dan Cristian Iordache - Semn spre bine (2014).

Blogul Zidului AICI

Despre Poeme și note informative despre eroi și morminte AICI

Pagina eventului AICI

Vă aşteptăm!


joi, 5 martie 2015

Artiom Oleacu la Republica



Luna martie începe la Cenaclul Republica cu o seară de poezie. Vă invităm să-l ascultați pe Artiom Oleacu. Cele mai recente poezii.

Artiom Oleacu s-a născut pe 30 ianuarie 1986, în Chişinău. Din 2013 este actor la Teatrul SATIRICUS “Ion Luca Caragiale”, după ce a mai jucat în piese la Teatrul Național “Mihai Eminescu”, Teatrul Dramatic Rus de Stat “Anton Pavlovici Cehov.”, Teatrul de Operă și Balet “Maria Bieșu.”, Teatrul “Eugen Ionescu”.

Pagina evenimentului AICI

Un poem AICI

Vineri, 6 martie, 18.30, Biblioteca Națională. Vă așteptăm!

joi, 19 februarie 2015

Animaţie de Ghenadie Popescu

Republica vă invită de această dată la vizionare.
Animaţii de Ghenadie Popescu, unele în premieră.

O istorie a râurilor moldoveneşti.
O istorie a omuleţilor verzi.

Vă aşteptăm!

Vineri, 20 februarie, 18.30, Biblioteca Naţională

Vechiul blog al lui Ghenadie AICI 
Pagina eventului AICI 
PDF-ul volumului CRONICILE LUI POPESCU

Un film de Ghenadie Popescu:
 

Cu BUZU spre Mare, video de Ghenadie POPESCU from Oberliht on Vimeo.

joi, 29 ianuarie 2015

Traian la Republica

Traian este un tânăr emcee din Basarabia. A semnat până acum două materiale (Instinctiv & N-ai timp? Fă-ţi timp!). A colaborat cu mulţi rapperi din Moldova şi România. N-ai timp? Fă-ţi timp! a primit premiul Tiuk! pentru cel mai bun debut muzical din 2013. Acum, Traian lucrează la albumul Individual, din care va avea o lectură la Republica.

Interviu Tiuk AICI 
Interviu în hiphopdinromania AICI 

Îl găsiţi pe Traian aici:
& live la Republica, vineri, 30 ianuarie, 18.30, Biblioteca Naţională
Pagina evenimentului AICI 
 
Pentru încurajare:
 

marți, 13 ianuarie 2015

Manuela Sprânceană - lectură la Republica. Ascultă liniştea (fragment)

Anul 2015 începe cu o lectură de proză. După ce a citit în cadrul SIC fragmente, Emanuela Sprinceana a fost invitată de noi pentru o lectură amplă. O proză foarte diferită de cea cu care ne-am obişnuit. Bine scrisă, bine conturată, actuală - despre dramele copiilor care trăiesc departe de părinţi.

Vă aşteptăm! O să vă placă!


Pagina evenimentului AICI

Mai jos, vă propunem un fragment din proza Manuelei: 


Ascultă liniștea (fragment)


Motto: Enjoy the silence
Plasă fină de mucegai în baia mea. Mucegai imun la orice soluţie performantă care îmi promite să-l termine. Neînduplecată, viaţa în cele mai bizare forme din colţurile ascunse. Caşcavalul, franţuzesc ori nemţesc, cu mucegai nobil de la Nr.1, acum la reduceri „spectaculoase” pentru că în curînd îi va expira termenul de valabilitate indicat pe ambalaj. Puţină nobleţe (mucegăită) oferită plebei de sărbători.
Stratul de praf de pe teancul cu reviste glamour, liderul politic democrat îmi zîmbeşte de pe copertă îmbrăţişîndu-şi fiica adolescentă care rîde cu toată gura. Duioasă scenă de familie. Riduri autentice şi puţin adobe photoshop de impresie. Ca semnele bucuriei să fie adevărate liderii trebuie să pozeze alături de cei pe care îi iubesc. E regula care funcţionează. După geam muncitorii fixează cîine-cîineşte ultimele pietre de pavaj care vor rezista pînă la primele ploi. Trag din ţigări, dar chiştoacele nu pot ţine de cald. Nici supradoza de cofeină, nici coniacul de zece ani, nici frazele celebre din filmele ori cărţile care merită. Cînd îşi vorbesc aburii din gurile lor amestecaţi cu fumul se destramă în aer precum gîndurile mele despre tine. Se succed haotic fără nicio pauză. Gerul de aseară a înclinat crizantemele de la intrare într-un gest forţat de supunere. Pînă la zăpadă mai e mult. Liniştea e acolo. Nu se poate şti cu certitudine.
În amintirile altcuiva, pe care le-am moştenit laolaltă cu poveştile, tu dormi pe pragul de la casă înfierbîntat de soare. Pe acelaşi ţol, într-o noapte de august, la vreo zece ani distanţă, în semn de protest teribilist, voi dormi şi eu. Şi ni se va părea că am înţeles dintrodată totul. Motocicleta e alături şi gesturile disperate sînt tot acolo. Mama Maria, mama celor morţi fără lumînare, a înfometaţilor şi năpăstuiţilor, îţi aduce pe furiş de mîncare. Sfîntă complicitate. Credea că ştie ea ce ştie. Avea dreptate să se încreadă în propria intuiţie. Doar că asta nu era destul fiindcă mama e făcută din altfel de aluat. Se aseamăna cu ceilalţi doar la suprafaţă. Mama e alcătuită dintr-un material foarte rezistent, fragilitatea nu se pune, ţine mai curînd de spoiala culturală a genului. După atîţia ani cred că ai înţeles-o şi tu. Sper că nu-i prea sofisticat.
Cînd dai în cineva, cu vorba ori cu bîta, loveşti şi în tine. E ceea ce se subînţelege şi tocmai din cauza asta se pierde în ignoranţă. Obişnuiesc să mă ascund de oameni, sînt rezervată, plină de neîncredere şi suspiciune. Întotdeauna merg pe lîngă perete şi mă feresc prima din calea celorlalţi. Nu pentru că le-aş purta un respect deosebit. Pur şi simplu uneori mi-e frică de mor. Ştii şi tu cît poate ţine cald o haină de iarnă ori un sistem performant de încălzire a locuinţelor. Ştiu şi eu. O haină de iarnă e o rugăciune către îngerul păzitor pe care o repeţi în neştire pînă adormi cu speranţa unei alte zile.
Tu mă bîntui, cu toţi înfometaţii şi boschetarii deopotrivă. Dacă ai nevoie de explicaţii n-ar trebui să uiţi că unul dintre morţii de foame din carul ce se îndrepta spre groapa comună mai avea un pic de viaţă în el. Nu putea să se mişte, nu avea voce ca să ceară ajutor. Avea doar nişte zile ale lui. Parte din realitatea mea. Amintirile sînt poveşti imaginate, le recompui şi completezi pe măsură ce le chemi din memorie. Mereu vii şi tot mai spectaculoase. Restul sunt micile realităţi de fiecare zi. Mortul încă viu peste care s-au depus cadavre ţepene e ca bulgărele de zăpadă de pe vîrful dealului nostru. Cînd ajunge în vale tot dîndu-se de-a berbeleacul nu mai încape pe punte. Se transformă într-o problemă. Carul este răsturnat în groapă şi cel mort dar încă viu ajunge deasupra tuturor morţilor înţepeniţi. Un fel de cei din urmă vor fi cei dintîi.