Vineri (9 octombrie, 18.00) ne întâlnim online cu scriitorul Andrei Dósa care ne va citi (și) din volumul său recent Expectativa luminoasă publicat la OMG în luna septembrie.
Andrei Dósa s-a născut în 1985, la Braşov. A absolvit cursurile masterului de Inovare Culturală din cadrul Facultăţii de Litere din Braşov. A publicat patru volume de poezie - Când va veni ceea ce este desăvârşit (Editura Tracus Arte, 2011), American Experience (Editura Cartea Românească, 2013), Nada (Editura Pandora M, 2015) şi Adevăratul băiat de aur (Casa de Editură Max Blecher, 2017) - şi un roman, Ierbar (editura Polirom, 2018). A tradus mai multe cărţi din engleză şi maghiară. Este redactor al revistei Poesis International. Interesat în prezent de eco-poezie, extremism, forme toxice de masculinitate, candoare.
Dacă am lansa în spațiu niște boxe plutitoare din care s-ar auzi poeziile din cartea asta și extratereștrii obosiți ar adormi tot mai adânc cu fiecare vers, ar avea un vis uman, cu iubiri neîmplinite, plăceri forfecate, un regret interminabil în corp de șarpe, flash-uri dintr-o clădire importantă care nu mai există, obiecte ascuțite pe care nu poți să te abții să nu pui mâna. S-ar trezi de la o lumină violentă, o durere în spatele ochilor și s-ar gândi - ce ciudați sunt oamenii - Teona Galgoțiu
Strigăte de ajutor, fantezii, îndoieli, instincte, stângăcii, responsabilități, dezamăgiri, speranțe, rugăminți, disperări și vise: Dósa investighează ruptura dintre micile noastre succese și falsele așteptări pe care acestea par să le genereze în economia fericirii individuale, dar și felul în care ele trebuie gestionate în raport cu ceilalți. Fie că adoptă schema odelor ori, dimpotrivă, cea a elegiilor, Dósa eboșează dense scrisori de dragoste adresate fie propriei adolescențe, fie unei partenere ideale, și asta fără să se ferească, culmea, de „marea realizare a omenirii”, aceea de a împinge „ireversibil limitele mediului” în „cursa extincției”, toate, bineînțeles, în registru ironic. Placheta vrea să demonstreze, în cele din urmă, că mai indicat ar fi, poate, să trăim suspendați într-o perpetuă „expectativă luminoasă”. În poezia ultimilor ani, nimeni n-a spus, iată, așa de multe și așa de bine pe atât de puține pagini - Alex Ciorogar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu