Florentin Popa vine la Republica. Și cum să vi-l prezentăm mai bine? Poate să redăm informația de pe siteul editurii. Poate să amintim că a fost colegul de departe al lui Ion Buzu în cadrul unei mari corporații.
Trebuie să știți că vă pregătim pentru: Trips, heroes & love songs (2013). Volum care a primit Premiul „Iustin Panţa” pentru debut.
"Florentin Popa născut in 1989, la Băicoi (va spune Câmpina ca să evite glumele cu boașe) caută-i numele pe Google și nu vei găsi niciun rezultat relevant
Trăiește la Cluj. Nu se împacă nici după doi ani când aude „separat” și „februarie” cu accent pe prima silabă.
Iubește grupul de consoane „hr”, hadouken-urile, metalul negru ucrainean și pe zâna sa.
Nu are camere mai mari de 0.3 megapixeli, așa că încearcă să vă pună filme in cap prin cuvinte. Toate poeziile din acest volum au fost filmate cu un cartof donat prin generozitatea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea.
Fie ca gentila artă a poeziei să vă însenineze frunțile încrețite de griji, în această lume dușmancă și perversă plină de puștoaice cu inimă de gheață.
Shrek este iubire, Shrek este viață.
Sper că e ok. Chiar nu mă pricep la prezentări. La o adică, las volumul să vorbească și doar zic de unde sunt.
Cu bine,
Flo.
Despre Trips, heroes & love songs:
« Cvasiabsent din peisajul poetic național, de la Mizil la Udești ratând toate concursurile și festivalurile de sub streșinile caselor memoriale, Florentin Popa ni se înfățișează la debut cu o rar întâlnită vigoare. Trubadurul valah trece peste noi cu un adevărat tăvălug senzorial care îți solicită toate simțurile într-o derulare halucinantă, de basm punkist. Într-un cadru cum nu se poate mai actual, cântă micile detalii cu o fidelitate dureroasă, iar micile gesturi de iubire umplu cu candoarea lor și cele mai deznădăjduite priveliști. Pe toate astea Florentin Popa le face cu o lejeritate demnă de invidiat, ca și felul în care ocolește jocurile deștepte de-a poezia. »
Hutopila
« La facultate la BV Flo era cu doi ani mai mic, și la cenaclurile restrânse de-acolo citea texte de la care nu numai eu ieșeam cu amestec de invidie și de gând că „vreau și eu așa, să-mi facă publicul așa.” Ce citea el atunci era scris pe la 16-17. Acum, la 24, Flo scoate Trips, heroes & love songs, și cartea e alertă ca un videogame japonez haotic cu bătaie, în care deși pare că trebuie doar să dai la nimereală pe toate butoanele, tehnica bună și agerimea cu care controlezi eroul în micro-momente cheie sunt lucrurile care fac un joc perfect, fluid până la capăt. N-o să fie de-ajuns când critica o să inventarieze comod, pe fugă, referințele foarte tari, inserate subtil până și în cel mai atipic cadru. N-o să fie de-ajuns, dar așa o să fie, bag la pariu. Și într-un fel asta e bine, înseamnă că Trips, heroes & love songs chiar a ridicat ștacheta la limbaj și poezie. »
Vlad Drăgoi
« Aflat de la această primă carte pe granița subțire dintre insolitare și stridență, dintre gestul avangardist și kitschul ostentativ, Florentin Popa nu vine, din punct de vedere strict poetic, în descendența nimănui. Discursul său, halucinat și hiperrealist, amestecă la tot pasul referințe din universul manga și animé, din imaginarul și convențiile sci-fi, din death metal și gaming, construind o mitologie în care sunt prezente Star Trek & Warcraft, Heroes & Amon Amarth, Hatsune Miku & Fight Club, dar și mahalaua sentimentală a sudiștilor și expresivitatea limbii neaoșe muntenești. Dincolo de șarjele și sarcasmul unui mucalit valah rătăcit prin Mănăștur, Trips, heroes & love songs este o carte despre angoasă („ne e urât și scârbă pe pământul ăsta / unde chiar și dacă strângem / din ochi când sărim / și ne scremem până ne încrețim / tot nu plutim în aer”) și utopicele „ființe perfecte” pentru care „uneori mizeria nu e suficient de murdară”. Trips, heroes & love songs e un debut peste care nu se va putea trece cu ușurință. »
Claudiu Komartin
« Iată omul! Iată debutantul de care avea nevoie poezia noastră (de felul ei post-post-)tânără înecată în văicăreli și viziuni de speriat (numai) copiii. Florentin Popa străbate cu enumerații whitmaniene de jocuri virtuale și software SF sordidul caleidoscopic al vremii noastre, experimentând fără sațiu tonuri, sonuri, forme și registre — peanul antic se iuțește cu înjurătura duhnită, unicornii de citrină cu mirosul de latrină — nu de-amorul artei, ci pentru a-și re(des)compune „mama Vlahie” cu un simț cioranian și-un accent ciorănesc, arhaic și barbarist totodată, moldo-anglo-latino-mateiucaragialesc. Ingeniozitatea verbală și umorul cumplit fac apocalipticul credibil acolo unde „încet, planeta ne prefăcea în zeamă/ și nimeni n-a băgat de seamă” și unde poezia e definită, deja memorabil, ca „patos de patois”. »
Chris Tanasescu (MARGENTO)
Pagina evenimentului AICI
