marți, 31 martie 2020

scriem de acasă: a doua săptămână




Alexandru Vakulovski

femeile kosovare
dacă vrei să faci o fotografie
panoramică în Priștina vei prinde
în cadru câteva femei spălând geamurile
femeile kosovare sunt alpiniste
nu știu dacă au școală pentru așa ceva
dacă învață de la mame sau
exersează în Rugova
un lucru e clar
de la o vârstă nu mai speli geamurile
nu instalezi rulouri
o fac doar fetele și mămicile tinere
apoi
gata cu
alpinismul urban
e rândul fiicelor și nepoatelor
femeile kosovare sunt pregătite
geamurile sunt curate
rulourile au fost instalate
ziua dacă vrei
soarele nu te mai bate în ochi
dar mai ales noaptea
prin geamurile curate nu
va pătrunde bezna


Cristina Dicusar

odată la 3 sau 4 zile
veneai să ne ajuți
transpirat
ca după un meci de fotbal
eu mă prefăceam că dorm
că nu-mi pasă
nu aveam draperii
și tu ai urcat o plapumă
pe fereastră
încercam să nu mă mișc
ascultam Akvarium
aerul de aprilie
veneai tot mai rar
cămașa în carouri
jeanșii albastru-deschis
mă uitam prin fereastră
și speram să mă recunoști


Sabina Lăpteanu

eram mică și
mă uitam în gol
-ul din întunericul camerei ca într
-un borcan cu smoală
cu privirea întinsă și picioarele fix
-ate gata să ochesc posibilul cap de
drac
știu - stând în picioare admiți fără să dramatizezi că fiecare clipă
ce trece dispare pentru totdeauna
și aud tropote micuțe de copite iar dacă mor acum și gata cum îmi voi da seama c-am murit după ce-am murit
- culcat, această evidență pare într-atât de inacceptabilă că
dorești să nu te mai scoli vreodată
dracul vor
-bește cu mine cu voce de iguană
și cu voce de cronop
și-mi zice dumnezeii și grijania mă-tii
de axolot să te ia alți draci
bolborăsind retoric
se îndepărtează


Oxana Gherman

e o minciună că acolo nu există
acolo se poate orice pentru că-i locul unei eliberări ca niciuna cunoscută
acolo oamenii se tem de viruși în cele mai diverse forme și momesc aluzii la moartea altora poate că în sadism e toată distracția
acolo e foarte grav și penibil e nostim și ridicol acolo cineva numaidecât te pune în genunchi îți bagă pe gât sughițuri ca să plângi în hohote până altcineva te face să mori de râs
dar în schimb poți proba tot felul de idei
ca și cum te-ar distra să bei câte un gât din paharele a mii de oameni străini
acolo chatul arde intens ca un fitil
un nigerian mă întreabă zilnic dacă sunt bine
un gay îmi mărturisește tot felul de intimități ca unui dumnezeu necunoscut și din cale afară de permisiv mi-l imaginez cum îmi tot scrie și i se așează un nimb de pace pe frunte
acolo aud toate veștile proaste iar acele false și plăcute inimii sunt lucruri nepotrivite
acolo copacii înfloresc în fotografii prelucrate oamenii râd în gifuri își dau like-uri gratis și cele spuse pot fi copiate iar restul imitate maniacal desigur că-i veșnic desigur
de fapt doar acolo moartea e incredibilă niciun pretins nu cade de pe catalige nicio istorie nu intră-n final
deschideți larg ochii căci acolo există
pătrundeți cu toții acolo e mult albastru și alb și alte culori sunt disponibile
acolo există de mult
nu-l căutați


Vitalii Șega

Acolo
Voci nervoase, lume multă şi ureche desfătată de cântece, Acolo nu poţi să te mulţumeşti cu unul, la voia ta cântă şi Celine Dion şi Patricia Cas şi Parlamentarii cântă, doar că la ei cântecele nu au ritm tu le zici că îs bravo,( eu mă refeream la Patricia Kaas),dar ei se prefac că nu te înţăleg şi nu te aud. Acolo se încearcă să se facă politică, unii în alţii aruncă bulgăre, nu sunt de zăpadă, dar cu ceea ce aţi presupus, dragii mei. Acolo e un loc unde totul e posibil, să vă zic un secret, înainte să vină la mine Eva am amestecat într-un mixer piersică, cireş cu sâmbure, mămăligă şi usturoi, la sfatul unuia de Acolo şi ce credeţi? Eva nu a mai venit în ospeţie. O fi de la faptul că sunt pe jumate maghiar, străbunicul de pe mamă, era nu de prin părţile acestea, istoria înainte de culcare, pe care ne-o povestea bunicul, e mai interesantă decât cântecele de Acolo, cică merge ţanţos, el, stră-stră bunicul prin satele de la sudul Moldovei şi o fetişcană cu ochii verzi înfăşoară o pernă pe laiţă şi el o vede. Iată Acolo nu se ştie de unde eu am apărut, dar bunicul ştie din povestit, nu de la vocea de Acolo, apropo perna de pe laiţă a servit la ceva, datorită pernei, ce a amortizat sunetele am apărut eu, ei bine, străbunelu, bunelu, tata, şi apoi eu, oricum cred că sângele nu mii curat ca şi al ei, iată de ce nu revine Eva, sau o fi alt motiv, ce chiar din 230 de message lăsate pe robotul telefonic la 200 nu se poate de răspuns? Of Eva, tu nu ştii ce ai pierdut.
Să ştiţi că nu m-am lăsat de Acolo, doar de Eva m-am lăsat, sau ea s-a lăsat de mine, ce contează, oricum eu sunt cel ce scrie istoria, şi în această istorie, eu am alungat-o deoarece, nu i-a plăcut cum am gătit eu. Era un show culinar, iar Acolo mi s-au menţionat toate detaliile: cum se face, unde se pune şi ce credeţi oricum, ori asculţi Acolo, ce ţi se zice în difuzor ori nu, degeaba, tot pelin cu frunzuliţe.
Eu credeam că Acolo, în rectangularul cela perfect cu mii de cuie bătut în peretele deasupra uşei de bucătărie sunt oameni serioşi,cel puţin aşa se auzea sunetul vocei lor, dar ce să vă zic, să nu-i credeţi tot ce vă zic Acolo.
În copilărie mereu mă fascina cum o cutie semi-plastic, cu unghiuri de metal ştie aşa de multe, toţi erau Acolo, în radioul agăţat pe peretele bucătăriei, noi nu îi ziceam radio, dar cu gurile pline de piure cu tifteluţe, la bunica, mereu aceeaşi rugăminte răsuna, Raisa i-am porneşte Acolo, să vedem ce mai zice, bunica era ocupată să învârtă un polonic în ceaun, oricum nu ştiam, ce făcea, dar după atâta rotitură ieşeau cele mai gustoase supe. Ea nu dorea să plaseze palmele şi să pornească radioul, căci precum, televizorul nu aveai voie la ele, doar ei, cei maturi,(Regula casei) aveau voie la ele, să nu le strice şi îmi zicea mie:
- Vitalie, i-am porneşte Acolo!!


Victoria Tatarin

???
E ca atunci când ai coșmaruri cu morți în descompunere ascunși în salteaua pe care dormi
Încerci să oprești din sângerat găurile perfect rotunde din pereți
O vezi pe mama ta umblând prin oraș pierdută, le povestește trecătorilor că și-a pierdut copilul
O fată mică cu ochi căprui și părul negru
Uneori ți se pare că ești aici doar pentru că n-ai terminat tot ce ți-ai dorit
Dar te trezești transpirat într-o hrușiovkă din Chișinău când mă-ta țipă
Și știi că întotdeauna poate fi și mai rău



Anastasia Palii
Stare de urgență
Ce folos că te izolezi de corona dacă te ajunge cancerul din oase
și te plimbă cu coasa în spate din nordul țării până în zona cu cel mai înalt risc
stau cu mama în fața căminului cu inima cât un nod așteptăm testul umanului anti-frică
ne va spune sentința protocolul și
portarul care stă la cinci metri distanță de o ființă mai vulnerabilă decât tot căminul
stau cu mama și numărăm ultimii bani pentru x nr. de zile
unde vom dormi deocamdată nu știm
suntem potențialii criminali cu mănuși albe de unică folosință
îmi vine să plâng și nu pot nici măcar
să-mi pun mâna la gură.

luni, 23 martie 2020

scriem de acasă: prima săptămână



Iulia Iaroslavschi



ce simți când pun mâna
greață durere în picior din
ochiul drept curge când mă
emoționez simt
smalțul de pe t14
în notes sunt poze cu mielul
din pitușca deasupra
ligheanului cuminte
nu are nimic ca un pendul
mă alege pe mine




Alexandru Buruiană


Chinezi cu aparate foto în autocar cu două etaje


îl captau pe ștefan cel mare
se uitau unii la alții în semn de who is he
băgau în obiectiv clădirea guvernului
arcul de triumf
mi-am scos repede telefonul made in china
le-am făcut și eu poze
i-am văzut seara într-un reportaj din beciurile de la cricova
difuzat pe tv-ul meu made in china
parcă tot ei erau
la fel de entuziasmați
în șlapi made in china m-am dus încet la culcare
abia abținându-mă
să nu mă uit pe eticheta de la pernă




Artiom Oleacu
***
eram în troleu
și priveam pe fereastră
afară lumea era zbuciumată și tristă
la un moment dat
am zărit ceafa lui Romulus Bucur
se plimba liniștită prin parc
cu o cafea în mînă
și asculta muzică-n căști




Veronica Ștefăneț

n-am observat cum nesiguranța a trecut în obișnuință
nici cum au trecut ani de când stăteam sus pe scări cu brațele desfăcute privind Araratul
mă învârteam
se învârtea și vinul de gutui în cap
și mărtișorul din piept
o primăvară adevărată


azi venind de la lucru ți-am fotografiat ieșirea din porți
era despre singura stea de pe cer
tu ai văzut noir-ul și violet

ce aș mai putea face
nepotrivit
cântecul păsărilor în toiul iernii
o vagă tentativă de protest
golului

din toate încercările
doar sunetul dudukului mai e adevărat



Dan Negară

2 texte scrise cam toamna trecută, promit că nu mai scriu de astea

***
sub stelele pe cerul gurii Bîcului
vara trecuse ca un camion cu lucrători somnoroși
cu sapele ridicate spre stația radio a răsăritului
despicînd cîmpul în pășune și viță de vie
ca marginea ciorapilor unei fetițe în adidași
mi-am scos ochelarii toți oamenii îmi erau prieteni
m-a întrebat cineva ce zi era
lîngă frizeria tinerețe '94
era ziua cînd au dispărut bananele
monumentul ostașului sovietic
cînta o melodie tristă la trompetă
cu ochii în pămînt un jazzman sub nimbul pălăriei


lîngă constelația Gunoierului
Jun mă așteaptă cu o bere la Urdiniș
între borcanele cu lăcuste uscate
și barmanul fără nume cu ochiul stîng glob de zăpadă
în care ninge mereu peste Chișinăul minuscul
toarnă șoturi pentru Ursa Mică și în văzduhuri
murmură motorașele păsărilor fosforescente
light my candles in a daze 'cause I've found God
au plecat toți din orașul acesta
ecranele continuă să transleze o viață obișnuită

***
totuși lumea a fost făcută în china
și o rețea de semne ascunse
acoperă planeta în fiecare amprentă
un lotus de aur în fiecare oraș
pe unde am trecut
un take away chinezesc



Moni Stănilă
Hemingway lupta de o parte, taica Alexandru de alta, curgeau sânge și degete și inimi, gânduri spre casă și apa în care fierbeau pastele, pe un pământ care nu era al lor. Al niciunuia dintre ei.

Și după un secol am simțit și eu sub palme piatra fărâmicioasă a Dolomiților. Eram tânără și visam să mă călugăresc. Chiar dacă la fel de zgomotos ca întotdeauna m-am împrietenit cu Anzo, bucătarul hotelului. Fratelo, sorela, glumeam când mă întorceam de pe munți. Noi, studenții români, eram amărâți cum ne știu toți. Ne arătau șoferii de tir bricheta: dați foc autocarului, râdeau în timp ce așteptam cuminți pe marginea drumului să vină mecanicii.

După patru zile de încântare neîntreruptă, am pornit spre casă prin Austria, ca atâtea zeci de mii astăzi. Dimineața, când soarele încă se străduia să urce pe culmile de la Lago di Braies, ne înghesuiam în autocar, 50 de studenți la teologie. Atunci a apărut Anzo în fugă cu o cutie de pizza în care clădise felii de salam și cașcaval, pentru drum, a zis, mănânci cu pâine. Și am surâs cu cașcavalul feliat în brațe. Oare străbunicul lui Anzo i-a dat străbunicului meu dezertat din armata austro-ungară o cutie cu hrană?

Plângem în timp ce așteptați cuminți pe marginea drumului să vină medicii.

Dacă mă călugăream atunci, poate urca mai repede la cer rugăciunea mea pentru Anzo și Dolomiți. Poate dacă toți cei 50 de studenți de la teologie Te caută, Doamne, acum, ne auzi. Și mâine, poate, numărul morților și al bolnavilor va fi mai mic. Sau cel puțin inimile noastre vor deveni mai mari.


Artur Cojocaru
***
într-o vară te-am condus până acasă în deal trecem pe lângă stația meteorologică și am găsit un cal mic legat de gard am sunat la poliție peste două zile l-am găsit în grajd antrenorul spunea că-i o mârțoagă prăpădită dar ție ți-a plăcut deși ambii știam că are dreptate l-am spălat cu furtunul și ne-am dus să-l paștem în livada de după grajd la sfârșitul zilei m-am dus să mă schimb și am găsit o pereche de pinteni uitată de cineva în dulăpiorul meu

marți, 17 martie 2020

Ronin Terente - Șterge conversația

Pentru că stăm acasă, dar nu stăm degeaba, în această perioadă vom încerca să postăm mai multe filmări de la cenaclu. În mod normal nu prea reușeam, pentru că după o lansare urma alta, aveam invitați de-ai casei, dar și din România (sau de mai departe). Începem cu Ronin Terente, cel care a citit la Republica din Șterge conversația, volum apărut în 2019 la Editura Paralela 45.
Vizionare plăcută!
Fotografii de la eveniment aici.


vineri, 28 februarie 2020

Republica Chișinău - Brașov

Vineri, 28 februarie, vă invităm la întâlnirea cu cărțile Pacea din Transnistria - Vitalie Colț (Casa de Pariuri Literare, 2019) și Șterge conversația - Ronin Terente (Paralela 45, 2019)

Vitalie Colţ s-a născut la 26 noiembrie 1972 în satul Mălăeşti, raionul Grigoriopol, stânga Nistrului.
Absolvent al Colegiului de Medicină din oraşul Tighina.
A cântat, scris versuri şi muzică în formaţiile Snails, Furiosnails, Via Dacă.
Poeziile lui au apărut în antologiile Melopee pentru început de mileniu trei, Opt, e publicat în presa literară.
Frecventează Atelierul „Vlad Ioviţă” de la Biblioteca publică „B.P.Hasdeu” din Chişinău.

Ronin Terente (Serghei Fiodor Terentii, n. 8.09.1987 în Ghidighici, suburbia orașului Chișinău), urmează în ciclul gimnazial studiile de Tâmplar / Operator la Mașinile de Prelucrat Lemn. Având școala profesională terminată decide, convins de câțiva prieteni din grupul BredArta, să meargă la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, unde intră din a doua încercare. Joacă mai bine de 30 roluri diferite în scurt-metraje și spectacole. La 17 ani formează, împreună cu câțiva prieteni, trupa No Shagga, în care este textier și vocalist. Tot în 2014 lansează două bloguri de poezie, Balade Bolnave și poetrydatabase. În 2015 instituie blogul social Parazitul Proletar, iar în 2016 proiectul rap Micul Psih. A publicat în regim samizdat două cărți de poezie, Drumul spre Tibet și cartea/joc #epistolecătrenimeni.

Și brașovenii sunt norocoși: Clubul de lectură Dactăr Nicu's Skyzoid Poets se întoarce la Tipografia. Vă invităm vineri, 28 februarie, de la ora 18:30, la ediția cu numărul 47 în cadrul căreia vor citi poetele basarabene Veronica Ștafăneț și Iulia Iaroslavschi și poetul brașovean Dósa Andrei. Evenimentul va fi moderat de Dumitru Galupa și Robert Gabriel Elekes


vineri, 31 ianuarie 2020

Lansare debutanți: Rodica Gotca & Artiom Oleacu

REPUBLICA CITEȘTE
REPUBLICA LANSEAZĂ

Vă așteptăm vineri, 31 ianuarie, la lansarea volumelor:


Grigore Chiper: “Frontiere desenate în aer cu pumnul (Editura Eikon, București, 2019), de Rodica Gotca, este cartea unei etape de viaţă şi de poezie. Puternic şi organic împlântat în biografic, volumul ne oferă mai multe aspecte şi trepte ale unei maturizări, uneori părând forţată. Poemul Regrete este edificator în acest sens, întrucât autoarea însăşi confirmă în mod conştient desprinderea de copilărie şi accederea la maturitatea severă: eul liric îşi adună toate păpuşile şi le incinerează în kaptilka, menționată deja și destinată altor utilități, iar „fumul ce ieşea valuri doar mi-a atins coardele vocale,/ de atunci vorbesc răguşit despre copilărie.”


miere pentru toate exponatele” (Editura Tracus Arte, 2019), de Artiom Oleacu este volumul câștigător al premiului „Alexandru Mușina” din cadrul concursului de debut în poezie ALEXANDRU MUȘINA / 2019. Iată ce spun doi poeți consacrați pe coperta a IV-a a cărții semnate de Artiom Oleacu:

Romulus Bucur: „Poezia acestui volum e a unei violențe tăcute, reținute, insidioase. O lume care aproape că se sustrage temporalității, marcate prin elemente insignifiante, dacă le privim din afară, decisive pentru membrii acestei lumi, dacă adoptăm perspectiva lor. O violență care nu ucide, cel puțin nu imediat, ci lasă traume, cicatrice vizibile sau invizibile, uneori răni necicatrizate.

O poezie care, dacă ar avea de optat între «artă» și adevăr, l-ar alege fără șovăire pe cel din urmă. Ceea ce și face, și acesta este motivul pentru care am încredere în Artiom Oleacu.”

Radu Vancu: „Deschizi oriunde cartea lui Artiom Oleacu – și îți vorbește de îndată o voce nouă & atașantă, care te face s-o crezi imediat pe cuvânt. Cuvânt de cuvânt. O voce dark & funny & înduioșătoare & dură. Ca a tuturor poeților adevărați. Din a căror stirpe Artiom Oleacu face strălucitor parte.”

Prezintă:

Emilian Galaicu-Păun & Dumitru Crudu

Moderator:
Moni Stănilă

PS: pentru afiș a fost folosită o lucrare de Ligia Seculici


vineri, 17 ianuarie 2020

Lansare debutanți - Dan Negară și Artur Cojocaru


Anul 2020 se deschide cu o dublă lansare: Triphopuri de Dan Negară (Paralela 45, 2019) și Un cap pentru un coș de gunoi de Artur Cojocaru (Tracus Arte, 2019).

O sărbătoare cu casnicii Republicii!

„Succesiuni molcome de imagini, dublate de modul în care le percepe personajul poematic, par să definească poezia lui Dan Negară, însă ceea ce surprinde la o lectură atentă e redescoperirea emoției, într-un timp în care congenerii săi par să fi renunțat deliberat la această forță magică a versului, care transformă lumea lui nouă într-un pământ viu, cald, modelator. Cu siguranță Dan Negară își ocupă pe merit locul în prima linie a poeziei tinere basarabene.”

„Să citești poezia lui Artur Cojocaru e – la primă vedere – ca și cum te-ai uita la un film înregistrat de BB-8, droidul din seria recentă Star Wars. Sau poate de unul dintre transformerii de treabă, Bumblebee – de exemplu. Pentru că e o înregistrare mecanică de imagini peste care se suprapune senzația că există undeva, ascunsă și sufocată, o sensibilitate care alege să se exprime prin contraste, prin răceală, prin mimarea indiferenței. E, dacă vreți, vorba lui Bohumil Hrabal, o singurătate prea zgomotoasă în poemele lui, o liniște care strigă dureros în fiecare poem prin automatismul cu care se acomodează la lumea din jur. Cu siguranță o carte încântătoare care va cuceri chiar și cititorul contrariat. Unul dintre debuturile excelente ale acestui an venite de peste Prut. Dan Negară, Artiom Oleacu, Artur Cojocaru sunt doar primii mușchetari ai noului val poetic basarabean, unul care se va face auzit.”


Moderator: Moni Stănilă


PS: pentru afiș a fost folosită o lucrare de Ligia Seculici

miercuri, 15 ianuarie 2020

Top 6 debuturi basarabene

La început de an, spiritele s-au încins în discuțiile despre debuturile din 2019.

Pe de altă parte, s-au făcut multe topuri, prea multe, de cui nu i-a fost lene și cui i-a cerut redactorul-șef al ziarului la care lucrează. Cum s-ar spune: nu prea citesc eu, dar topuri fac.

Ei bine, pentru noi, în Basarabia, e foarte simplu și clar: avem șase debuturi consistente! Atelierul Vlad Ioviță și cenaclul Republica au cules în 2019 o roadă serioasă, cum n-a mai fost de la Independență încoace în R. Moldova.

Am scris top ca să "comit o aroganță", vorba lui Becali. Noi nu ne dăm în cap, nouă ni-e bine așa. 2019 a fost din acest punct de vedere minunat. O dovadă e și această lectură a debutanților la Uniunea Scriitorilor. Bravo, copii, acum vom aștepta să reconfirmați cu viitoarele cărți!

 
 6 debuturi din Basarabia 2019: lectură la Uniunea Scriitorilor din Moldova de Ziua Națională a României. Prezintă: Moni Stănilă.
 Artiom Oleacu - Miere Pentru Toate Exponatele, Editura Tracus Arte (Volum câștigător al premiului „Alexandru Mușina”, în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, ediția a VI-a)

Veronica Ștefăneț - scrum, Casa de Editură Max Blecher (câștigătorul celei de-a noua ediții a concursului anual de debut în poezie organizat de către Casa de Editură Max Blecher)

Dan Negară - Triphopuri, Editura Paralela 45

Rodica Gotca - Frontiere desenate în aer cu pumnul, Editura Eikon

Vitalie Colț - pacea din transnistria, CDPL

Artur Cojocaru - Un Cap Pentru Un Coș De Gunoi, Editura Tracus Arte (volum câștigător al premiului Budila-Express, în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”)

vineri, 13 decembrie 2019

Lansare Hype de Hose Pablo la Republica

Hose Pablo (n. 1986, Chișinău) a publicat volumele de poezie „Căpșune în inima mea” (samizdat, 2007) și „Google translate: Ștefan-Vodă” (Tracus Arte, 2012). Este co-fondator al grupării literare Human Zone și al revistei Lolita.

„Hose Pablo e un histrion, un specialist al gesturilor poetice cu dublu, triplu sau quadruplu înțeles. Cum am fost și eu cândva. Chiar numele pe care și l-a ales, «hose pablo», spune cel puțin trei lucruri diferite: 1. Că am fost imbecilizați de televiziuni, probabil că intenționat, iar viețile și mințile noastre s-au transformat în niște telenovele. 2. Că avem o cultură de sorginte latină și trebuie să ne păstrăm și afirmăm această identitate. Și nu e ușor să te cheme așa într-un Chișinău pe jumătate sovietizat. 3. Că autorul face parte din generația celor fără repere, fără litere mari, deznaționalizați, cu o identitate fărâmițată, fără – din păcate – valori… Totul la un loc. Și totul sub semnul intenționalității. Această putere de a genera sens în toate direcțiile poate fi numită, deja, într-un sens primitiv, dar și profund, al termenului: «poezie».”
Marius Ianuș

Alături de autor: Lucia Turcanu, Alexandru Cosmescu, Moni Stanila și un invitat din România.

Hose și Editura Paralela 45 au adus cărți! (ca să știți)

PS: Afiș de Andrei Gamarț

PPS: Un playlist Hose Pablo încă fără fragmente din Hype. Sigur se va actualiza!


sâmbătă, 7 decembrie 2019

Mircea Dan Duță la Republica


Duminică, 8 decembrie, de la 15.00, ne întâlnim la Republica, Biblioteca Municipală B. P. Hasdeu, Sala de lectură germană, pentru o lectură de poezie de Mircea Dan Duță.

MIRCEA DAN DUȚĂ (n. 1967) – poet de expresie cehă, filmolog și traducător. Volume de poezie: Peisaje, zboruri și dictări (2014) și Citate la conservă, complexe de inferioritate și drepturile omului (2015), ambele apărute la Editura Petr Štengl, Praga. Pregătește două titluri noi: În moarte nu se vorbește limba polonă și Ștamgast la Țara Soarelui-Răsare. Publică in principal în Cehia, dar unele dintre textele sale au fost traduse și publicate în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, SUA, India, Italia, Slovacia, Bulgaria, Muntenegru, Kosovo, România. A tradus masiv din cehă, slovacă, dar și din polonă, slovenă, bulgară, engleză și franceză în romană și/sau în cehă. Publică și volume și articole științifice sau de specialitate (în domeniul teoriei, criticii și istoriei literare sau de film). Este membru al PEN Cehia și PEN România și organizator de programe culturale (în principal literare) în Republica Cehă, Slovacia și România. Vă așteptăm!


PS: în afiș e folosită o lucrare de Ligia Seculici